Familia Capșa
Grigore Capșa (1841–1902) și frații săi
Cofetari, negustori și întreprinzători de origine aromână, fondatori ai Casei Capșa, una dintre instituțiile emblematice ale Bucureștiului modern.
Grigore Capșa
n. 4/16 decembrie 1841, București
d. 1902, București
Grigore Capșa și frații săi, Anton, Vasile și Constantin au avut un rol important în modernizarea comerțului bucureștean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Descendenți ai unei familii de negustori aromâni originari din Moscopole, cei patru au transformat o întreprindere de familie într-o afacere prestigioasă, cunoscută pentru calitatea produselor, eleganța serviciilor și legăturile comerciale internaționale. Sub conducerea lui Grigore Capșa, cofetăria întemeiată de frații săi a devenit nucleul unui complex care a reunit restaurant, hotel și cafenea. Frecventată de personalități politice, diplomați, artiști și scriitori, Casa Capșa a depășit semnificația unei întreprinderi comerciale, devenind unul dintre cele mai cunoscute locuri de sociabilitate ale Capitalei.
Viața și activitatea
De la negustorii din Moscopole la familia Capșa din București
Istoria familiei începe cu Dumitru Capșa, originar din Moscopole, important centru comercial și cultural al aromânilor din Balcani. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în contextul tulburărilor care au determinat emigrarea multor familii macedoromâne, Dumitru s-a stabilit la Brașov, unde s-a căsătorit cu Zamfira Cernavodeanu, fiica unui negustor înstărit. Ulterior, familia s-a mutat la București.
În apropierea Hanului lui Manuc, în piața Sfântul Anton, Dumitru Capșa a deschis o prăvălie de cojocărie și tăbăcărie. Comerțul cu piei, blănuri și articole confecționate din acestea i-a permis acumularea unui capital considerabil. Prăvălia avea să fie distrusă în marele incendiu din martie 1847, însă, până atunci, familia își consolidase deja poziția în lumea negustorească bucureșteană.
Dintre cei patru fii ai săi, Constantin Capșa (1790-1841) a continuat meseria părintească, devenind un cunoscut cojocar și comerciant de blănuri. În 1818, s-a căsătorit cu Ana Vasiliu (1801-1875), fiica unui negustor din Ploiești. Au avut doisprezece copii, dintre care nouă au supraviețuit copilăriei. Familia a investit în educația acestora, orientându-i atât spre comerț, cât și spre studii universitare în străinătate.
Patru dintre băieți au ales cofetăria: Anton (1821-1880), Vasile (1827-1879), Constantin (1832-1889) și Grigore (1841-1902). Ceilalți frați au urmat cariere intelectuale: Ștefan a devenit medic și profesor universitar, Dumitru a studiat teologia, Nicolae matematica, iar Ion ingineria. Diversitatea acestor profesii ilustrează ascensiunea unei familii de origine negustorească în societatea românească modernă.
Anton și Vasile Capșa – începuturile unei afaceri de succes
Primul care a învățat meseria de cofetar a fost Vasile Capșa. La 10/22 aprilie 1841, a intrat ucenic la Constantin Lefteriu, cunoscut și sub numele de Alecu Elefterescu, proprietarul unei cofetării din Hanul Dedu, de pe Podul Mogoșoaiei. După mai mulți ani de pregătire, Vasile a devenit lucrător plătit, iar în 1852, a preluat afacerea fostului său maestru.
Fratele său, Anton, funcționar la Visteria Statului, a renunțat la slujbă pentru a i se alătura. La 6/18 iulie 1852, cei doi au deschis cofetăria „La doi frați, Anton și Vasile Capșa“, pe Podul Mogoșoaiei, viitoarea Cale a Victoriei.
Asocierea lor ilustrează complementaritatea dintre capital și competența profesională. Din cei 5.000 de lei vechi investiți inițial, Anton a contribuit cu 4.273, iar Vasile cu 727 de lei. Profitul urma însă să fie împărțit în mod egal, deoarece experiența și cunoștințele de cofetar ale lui Vasile reprezentau o contribuție esențială. Afacerea s-a dezvoltat rapid. Potrivit datelor reproduse de cercetările istorice asupra familiei, încasările lunii iulie au crescut de la 415 lei vechi, în 1852, la 8.500 de lei, în 1856.
Vasile s-a dovedit un întreprinzător inventiv, dar și dispus să-și asume riscuri. În februarie 1855, în timpul Războiului Crimeii, a încercat să vândă provizii alimentare în apropierea frontului de la Sevastopol. Transportul s-a compromis din cauza temperaturilor ridicate, mărfurile alterându-se. La întoarcere, trecând prin Bulgaria, a cumpărat zahăr și a preparat dulceață din petale de trandafir, pe care a reușit să o comercializeze avantajos. Povestirea, transmisă în istoria familiei, evocă spiritul comercial care caracteriza prima generație de cofetari Capșa.
Începând din 1854, Vasile a călătorit periodic la Viena, Leipzig și Paris, de unde aducea produse, materii prime, ustensile și ambalaje. Cofetăria fraților Capșa a introdus în oferta bucureșteană bomboane fondante, preparate din ciocolată, forme pentru înghețată și ambalaje decorative inspirate de marile magazine europene.
În 1863, frații l-au primit în asociere pe Constantin. Anton s-a retras în 1865, iar Constantin, în 1867. Afacerea inițială a continuat sub conducerea lui Vasile până în 1871.
Constantin și Grigore Capșa – afirmarea Casei Capșa
Grigore, cel mai tânăr dintre frații comercianți, și-a început pregătirea în laboratoarele fraților mai mari. La aproximativ 25 de ani, a plecat la Paris, unde s-a perfecționat în atelierele celebrului cofetar Bélissaire Boissier, întemeietorul Casei Boissier, una dintre cele mai apreciate cofetării franceze.
Experiența pariziană i-a schimbat concepția despre profesie. Grigore a învățat nu numai tehnici de preparare a ciocolatei și a prăjiturilor, ci și organizarea producției, prezentarea produselor și exigențele serviciilor destinate clientelei aristocratice.
În 1867, a participat la Expoziția Universală de la Paris, unde preparatele sale au obținut două mențiuni. Întors la București, s-a asociat cu fratele său, Constantin. La 23 aprilie 1868 (stil vechi), au deschis cofetăria „La doi frați, Constantin și Grigore Capșa“, într-un spațiu comercial din fostele case ale marelui logofăt Iancu Slătineanu, situate pe Podul Mogoșoaiei, la intersecția cu actuala stradă Edgar Quinet.
În 1871, Grigore a adus de la Paris cinci lucrători specializați, care au participat la pregătirea altor șase cofetari români. Tot în acel an s-a căsătorit cu Marie Obeline Vautier, de origine franceză.
Succesul comercial a permis cumpărarea imobilelor în care funcționa afacerea. În 1872, cei doi frați au achiziționat clădirea principală, împreună cu o proprietate învecinată, pentru care au plătit, potrivit documentării istorice, 18.000, respectiv 12.000 de galbeni austrieci.
Participarea la Expoziția Universală de la Viena, în 1873, a adus firmei o medalie importantă și recunoașterea juriului internațional. În 1874, Constantin s-a retras din asociere, orientându-se spre comerțul angro cu produse alimentare și, ulterior, spre activități bancare. Grigore a rămas conducătorul întreprinderii.
Grigore Capșa – de la cofetărie la o instituție europeană
Sub conducerea lui Grigore, Casa Capșa a cunoscut o dezvoltare remarcabilă.
Preparatele de inspirație franceză au fost adaptate gustului local, iar atenția acordată ingredientelor, prezentării și serviciilor a diferențiat firma de cofetăriile tradiționale. Laboratorul era organizat în șase secții specializate, iar Grigore întreținea relații cu furnizori și laboratoare de profil din Paris. Cofetăria se remarca printr-un interior elegant, mobilat cu fotolii tapițate în catifea roșie, mese cu plăci de marmură, oglinzi venețiene și draperii bogate.
Prestigiul firmei a fost consolidat prin participarea la expoziții internaționale și prin obținerea unor brevete de furnizor al curților princiare și regale. Casa Capșa asigura servicii pentru recepții, baluri, nunți, banchete și alte evenimente ale elitei bucureștene.
O mărturie semnificativă apare în publicația franceză Le Journal des confiseurs-glaciers-chocolatiers, din ianuarie 1897. Revista relata că regele Serbiei recompensase bucătari și angajați ai Casei Capșa pentru serviciile oferite în timpul unei vizite la București. Regele solicitase un serviciu culinar în stil francez, iar calitatea acestuia determinase acordarea unor distincții.
Din 1886, Grigore a extins afacerea prin deschiderea hotelului, iar în 1891, a amenajat cafeneaua care avea să devină celebră. Complexul reunea astfel mai multe servicii într-un singur spațiu, după modelul marilor stabilimente occidentale.
Succesul economic i-a deschis lui Grigore Capșa și o carieră publică. În 1889, a devenit membru al Academiei de Comerț din Paris, în 1891, a fost ales senator al Colegiului I din București, iar din 1896, a deținut președinția Camerei de Comerț și Industrie din Capitală. Membru al Partidului Conservator, a primit importante distincții românești și străine, între care Ordinul «Coroana României» în grad de Comandor, «Steaua României» în grad de Ofițer și Legiunea de Onoare franceză.
A murit în 1902, iar conducerea afacerii a fost preluată de nepotul său Ștefan Capșa, fiul lui Constantin.
Contribuții și realizări
Prin activitatea lor, frații Capșa au contribuit la transformarea cofetăriei dintr-un meșteșug practicat în ateliere relativ modeste într-o industrie alimentară organizată după modele occidentale. Au introdus produse și tehnici noi, au dezvoltat relații comerciale internaționale și au format generații de cofetari care au răspândit în București standardele profesionale deprinse în laboratoarele firmei.
Grigore Capșa a avut meritul de a transforma întreprinderea familială într-un reper al vieții publice. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, localul era frecventat de oameni politici, diplomați și reprezentanți ai aristocrației. În secolul următor, cafeneaua a devenit unul dintre cele mai cunoscute locuri de întâlnire ale scriitorilor și ziariștilor.
Casa Capșa a traversat ocupația Bucureștiului din Primul Război Mondial, schimbările economice interbelice și naționalizarea din 1948. După restaurarea din 1975 și revenirea la numele istoric, după 1990, edificiul a continuat să reprezinte unul dintre simbolurile Bucureștiului.
Locuri ale memoriei
- Casa Capșa – Calea Victoriei nr. 36, sector 1, București. Edificiul își are originile în fostele case Slătineanu, devenite ulterior loc de desfășurare a activităților comerciale ale familiei. Din 1868, aici a funcționat cofetăria întemeiată de Constantin și Grigore Capșa, extinsă ulterior prin hotel, restaurant și cafenea. Clădirea este monument istoric, înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-B-19852.
- Piața Sfântul Anton – zona Hanului lui Manuc, București. Locul în care Dumitru Capșa, întemeietorul ramurii bucureștene a familiei, a desfășurat comerț cu piei și blănuri. Prăvălia sa a fost distrusă în incendiul din 1847.
- Podul Mogoșoaiei – actuala Cale a Victoriei, București. Artera comercială pe care Anton și Vasile Capșa au deschis, în 1852, prima cofetărie „La doi frați“. Clădirea se afla peste drum de Biserica Zlătari, în apropierea Palatului CEC; azi, pe acel spațiu se află clădirea de birouri Bucharest Financial Plaza (Calea Victoriei nr. 15), edificată pe terenul fostului Hotel Victoria.
- Monumentele funerare ale familiei, Cimitirul Bellu, Calea Șerban Vodă nr. 249, București. Mormintele lui Grigore Capșa și a altor membri ai familiei: figura 26, locul 2. Vasile Capșa este înregistrat separat, la figura 4, locul 29. Doctorul Ștefan Capșa e înmormântat la figura 8, locul 17.
Bibliografie
Berciu-Drăghicescu, Adina; Crăciun, Marian, „Frații Capșa și Casa Capșa“, în Pe drumurile vieții… Destine aromâne, destine meglenoromâne, vol. III, București, Editura Institutului Cultural Român, 2023, pp. 1084–1092.
Angelescu, N. I., Negustori de odinioară. Grigore Capșa și familia sa (1841-1902), București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940.
Bezviconi, Gheorghe, Necropola Capitalei, București, Institutul de Istorie «Nicolae Iorga», 1972.