Hariclea Darclée

(1860-1939)

Soprană de renume mondial, prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera lui Giacomo Puccini și una dintre marile voci ale scenei lirice europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea

n. 10/22 iunie 1860, Brăila

d. 10 ianuarie 1939, București

Hariclea Darclée (1860-1939) ocupă un loc fundamental în istoria operei românești și europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Considerată una dintre cele mai importante soprane ale generației sale, artista a construit o carieră internațională remarcabilă, evoluând pe marile scene lirice ale Europei și Americii și participând la crearea unor roluri care au rămas fundamentale în repertoriul operatic. Enciclopedia dello Spettacolo a numit-o „cea mai mare cântăreață a lumii timp de 25 de ani“. Personalitatea sa artistică trebuie înțeleasă în contextul dezvoltării sistemului internațional al operei moderne, caracterizat prin mobilitatea artiștilor, circulația repertoriilor și consolidarea marilor teatre lirice europene ca centre ale prestigiului cultural.

Viața și activitatea

Add a header to begin generating the table of contents

Viața și activitatea

Originea și formarea

S-a născut la Brăila, pe 10/22 iunie 1860, sub numele de Hariclea Haricli. Tatăl său, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, de origine greacă, iar mama sa, Maria Aslan, era înrudită cu familia Mavrocordat. Avea o soră mai mare, Caterina, care nu putea vorbi, și o soră mai mică, Amelia; tradiția familiei spunea că Hariclea a fost înzestrată cu un glas care a compensat muțenia surorii.

Primele manifestări ale talentului său artistic au fost legate de muzică și de artele interpretative. A copilărit vorbind germana, învățată de la o guvernantă bavareză, și a petrecut opt ani într-un pension din Viena. După ce inundațiile din 1878 au distrus o mare parte din averea familiei, s-a mutat cu ai săi la București, unde a luat lecții de canto, apoi la Brăila, cu profesorul Luigi Ademollo. În februarie 1881 s-a căsătorit cu locotenentul de artilerie Iorgu Hartulari, iar la 25 martie/6 aprilie 1881 a debutat la Teatrul «Rally» din Brăila, într-un concert organizat de Legația Greciei.

Debutul parizian și consacrarea internațională

În aprilie 1886, s-a stabilit cu soțul la Paris, unde, la 7 iulie 1886, s-a născut fiul lor, Ion Hartulari-Darclée, viitor compozitor și dirijor. La Paris, a studiat cu baritonul Jean-Baptiste Faure. Căsnicia nu a durat. Debutul său la Opéra Garnier, la 14 decembrie 1888, în rolul Marguerite din Faust de Charles Gounod, i-a deschis drumul către marile scene europene, consacrând-o rapid pe plan internațional. Adoptând numele artistic Darclée, la sfatul compozitorului Charles Gounod, care l-a format din „d’Hariclée“, soprana s-a impus prin calitățile sale vocale, prin prezența scenică și prin capacitatea de a interpreta repertorii aparținând unor tradiții muzicale diferite.

În anul următor, 1889, avea să o înlocuiască pe celebra soprană Adelina Patti în rolul Julietei din opera Romeo și Julieta de Gounod. Este un moment de vârf în cariera Haricleei, care cucerește publicul și devine favorita multor compozitori ai vremii. La 26 decembrie 1890/7 ianuarie 1891 a debutat la Teatro alla Scala din Milano, în rolul „Chimène“ din Le Cid de Massenet, în prezența lui Verdi; avea să cânte aici de 116 ori. Au urmat marile scene din Roma, Florența, Madrid, Barcelona, Lisabona, Monte Carlo, Berlin, Moscova, Sankt Petersburg, Istanbul, Buenos Aires și New York, unde a colaborat cu interpreți, dirijori și compozitori reprezentativi pentru lumea muzicală a epocii. Mobilitatea sa profesională ilustrează transformarea operei într-un fenomen cultural internațional și apariția unei noi categorii de artiști capabili să circule între diferite centre muzicale și să adapteze repertoriul la exigențele unor publicuri diverse.

Tosca și marile premiere

Momentul definitoriu rămâne, însă, premiera absolută a operei Tosca de Giacomo Puccini, la Teatro Costanzi din Roma, pe 14/26 ianuarie 1900. Hariclea Darclée a fost prima interpretă a rolului Floria Tosca; potrivit tradiției, compozitorul ar fi scris la propunerea ei aria „Vissi d’arte, vissi d’amore“. Prin acest eveniment, numele său a intrat definitiv în istoria operei universale. Nu era doar o soprană română care interpreta repertoriul occidental, ci o artistă implicată direct în nașterea unei opere care avea să devină parte a canonului mondial.

De-a lungul carierei, ea a participat la numeroase premiere absolute: Condor de Carlos Gomes (La Scala, 1891), La Wally de Alfredo Catalani (La Scala, 1892), I Rantzau de Pietro Mascagni (Florența, 1892), Cristoforo Colombo de Alberto Franchetti (Genova, 1892), Iris de Mascagni (Roma, 1898) și Enoch Arden de Alexis Catargi (Teatrul Național din București, 1904). A interpretat roluri aparținând repertoriului francez, italian, german și rus. Această diversitate repertorială demonstrează flexibilitatea sa artistică și adaptarea la transformările estetice ale operei europene de la începutul secolului al XX-lea. Darclée aparținea generației de cântăreți care au contribuit la trecerea de la modelul belcantist al secolului al XIX-lea către o concepție mai dramatică și mai teatrală asupra interpretării vocale. În aprilie 1892, revenită la București, regele Carol I i-a acordat medalia «Bene Merenti» clasa I.

Ultimii ani

După o carieră de trei decenii, încheiată în 1918, la Florența, artista și-a redus treptat activitatea scenică și s-a dedicat pedagogiei vocale. Ultimii ani ai vieții sale au fost marcați de dificultăți materiale, în contrast cu prestigiul internațional de care se bucurase în perioada de apogeu a carierei. Averea acumulată a fost risipită pe turnee, costume fastuoase și un stil de viață rafinat. În septembrie 1936, s-a întors în țară, sperând să predea sau să cânte la Operă, dar nu a primit sprijinul statului pentru o școală românească de canto. Retrasă de pe scenă, fără venit stabil, și-a petrecut ultimii ani la Hotelul Bratu din București (actualul Hotel Grivița), lângă Gara de Nord. A murit în sărăcie, în ianuarie 1939, funeraliile fiind suportate de Ambasada Italiei. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu.

Contribuții și realizări

Imaginea sa publică a fost construită în jurul statutului de divă internațională. Presa europeană a urmărit îndeaproape aparițiile sale, iar numele Darclée a devenit asociat cu marile scene lirice și cu repertoriul contemporan. Puccini o numea „cea mai frumoasă și mai rafinată Manon“. În același timp, raportarea sa la România a rămas un element important al receptării sale. Presa românească a urmărit cariera artistei și a prezentat succesul acesteia drept o formă de afirmare a culturii românești în spațiul internațional.

Moștenirea sa artistică rămâne esențială pentru înțelegerea istoriei operei românești și a integrării artiștilor români în circuitul cultural european. Hariclea Darclée reprezintă unul dintre primele exemple majore de cântăreață originară din România care a reușit să construiască o carieră de dimensiune internațională, fără ca legătura sa simbolică cu spațiul românesc să dispară. Biografia sa ilustrează, în același timp, condiția artistului liric modern: mobil, cosmopolit, dependent de marile centre culturale și capabil să transforme succesul individual într-o formă de prestigiu cultural colectiv. Din vocea ei s-au păstrat doar două înregistrări private de cântece populare românești, din 1911; discurile Fonotipia din 1905 nu au fost puse în vânzare. Memoria ei este cinstită prin filmul Darclée (1960, regia Mihai Iacob), prin Festivalul și Concursul Internațional de Canto «Hariclea Darclée» de la Brăila (din 1995) și prin placa memorială dezvelită la Milano, la 17 octombrie 2023.

Locuri ale memoriei

Mormântul sopranei Hariclea Darclée – Cimitirul Bellu, figura 4, locul 27, Calea Șerban Vodă nr. 249, sector 4, București.
Hotelul Grivița (fostul Hotel «Bratu») – Calea Griviței, colț cu strada Gheorghe Polizu, sector 1, București, vizavi de vechea Școală de Poduri și Șosele (Politehnica). Aici și-a petrecut artista ultimii ani de viață.
Fostul Teatru Național din București – Calea Victoriei; aici a cântat în 1892 și a creat, în 1904, rolul principal din Enoch Arden de Alexis Catargi. Clădirea a fost distrusă în bombardamentul din august 1944.
Brăila – orașul natal, unde a debutat în 1881 la Teatrul «Rally» și unde se desfășoară, din 1995, Festivalul și Concursul Internațional de Canto „Hariclea Darclée”. A fost declarată postum cetățean de onoare al Brăilei, în 2004.