Theodor Aman
(1831-1891)
Pictor, gravor, sculptor și profesor de arte plastice de origine aromână. Întemeietor al învățământului artistic modern românesc și director al Școlii de Belle-Arte din București.
n. 20 martie/1 aprilie 1831, Câmpulung Muscel
d. 19/31 august 1891, București
Theodor Aman este una dintre personalitățile fundamentale ale artei românești din secolul al XIX-lea. Pictor de compoziții istorice, portrete, peisaje și scene de gen, gravor și artist decorator, a contribuit decisiv la afirmarea unei școli naționale de pictură. Format în mediul artistic francez, a introdus în România metode moderne de pregătire a artiștilor și a participat la organizarea primelor instituții de învățământ superior artistic. Opera sa reflectă idealurile generației pașoptiste, dar și transformările societății românești din epoca Unirii Principatelor și a domniei lui Carol I. Casa-atelier pe care a proiectat-o la București, devenită muzeu memorial, reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii ale vieții artistice din această perioadă.
Viața și activitatea
Originea familiei și formarea artistică
Theodor Aman s-a născut la Câmpulung Muscel, unde familia sa se refugiase temporar din Craiova, în contextul epidemiilor și al tulburărilor politice. Era fiul serdarului Dimitrie Aman (Dimo), negustor de origine aromână, stabilit în Oltenia, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și al Despinei (Pepica) Paris, provenită dintr-o familie de origine balcanică, prezentată în surse drept grecească sau aromână.
Dimitrie Aman desfășurase un comerț prosper cu unt și lână, întreținând relații cu negustori din Sibiu și Viena. A avut în arendă vămi și moșii, iar în 1818, a primit rangul de serdar, intrând în rândurile boierimii. Nicolae Iorga i-a valorificat corespondența comercială și familială într-un volum publicat în 1913, important pentru cunoașterea mediului negustoresc craiovean.
Mama pictorului era cultivată, iubitoare de literatură și muzică, iar casa familiei dispunea de un pian. Theodor a crescut în această ambianță, în care educația și preocupările artistice ocupau un loc important.
A început studiile la Școala Centrală din Craiova, unde l-a avut profesor de desen pe Constantin Lecca, unul dintre pionierii picturii moderne românești. Ulterior, a urmat cursurile Colegiului «Sfântul Sava» din București, fiind îndrumat de Carol Wallenstein, profesor de desen și artist de origine croată.
Evenimentele revoluționare din 1848 au influențat decisiv generația din care făcea parte. Revenit la Craiova, tânărul Aman s-a apropiat de cercurile revoluționare, fiind menționat printre membrii clubului constituit în oraș. Interesul pentru istorie și pentru afirmarea identității naționale avea să se manifeste ulterior în numeroasele sale compoziții picturale.
Studiile la Paris și afirmarea profesională
În 1850, Theodor Aman a plecat la Paris, unde și-a continuat pregătirea artistică în atelierele pictorilor Martin Drolling și François-Édouard Picot. A cunoscut astfel pictura academică franceză, studiul riguros al desenului și tehnicile compoziției istorice. În evoluția sa artistică sunt recunoscute și influențele lui Eugène Delacroix și Thomas Couture. În anii petrecuți în Franța, Aman a intrat în contact cu viața artistică europeană și cu mediul expozițional parizian. Interesul său s-a îndreptat inițial spre pictura istorică și militară, gen apreciat de publicul epocii.
După încheierea studiilor, a călătorit la Constantinopol, unde, potrivit biografilor săi, i-a prezentat sultanului tabloul Bătălia de la Oltenița. Războiul Crimeii i-a oferit alte subiecte pentru compoziții militare. Lucrarea Bătălia de la Alma a fost expusă la Paris, în 1855, contribuind la afirmarea sa în mediul artistic internațional. Revenit în țară, a petrecut perioade îndelungate la Craiova și pe proprietățile familiei. A realizat portretele mamei sale, Pepica Aman, ale fratelui Alexandru Aman și ale cumnatei sale, Aristia Aman, precum și alte portrete ale rudelor și apropiaților.
Un moment important al creației sale este reprezentat de Hora Unirii la Craiova, realizată în 1857, sub impresia manifestațiilor unioniste la care asistase. Lucrarea exprimă participarea artistului la idealurile politice și naționale ale generației sale, anticipând Unirea Principatelor din 1859.
Întemeietor al învățământului artistic românesc
Theodor Aman a înțeles că dezvoltarea artei românești presupunea existența unor instituții capabile să formeze sistematic pictori și sculptori. Împreună cu Gheorghe Tattarescu, a avut un rol decisiv în întemeierea Școlii de Belle-Arte din București, în 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Tot în această perioadă au fost puse bazele învățământului artistic superior la Iași.
Prin decretul domnesc din 5 octombrie 1864, Aman a fost numit director al școlii bucureștene. La început, cursurile se desfășurau în două încăperi de la etajul al doilea al clădirii Universității din București, în condiții materiale modeste. Aman a urmărit organizarea instituției după modelul academiilor europene, acordând importanță desenului, studiului după natură, anatomiei artistice și compoziției. A contribuit la constituirea colecțiilor didactice și la formarea unei pinacoteci, considerând că accesul la opere originale și reproduceri după marii maeștri era indispensabil educației artistice.
În jurul școlii, s-a format treptat o comunitate de profesori și artiști care a contribuit la profesionalizarea creației plastice. Printre cei care au beneficiat de pregătirea instituției s-au numărat George Demetrescu Mirea și Ștefan Luchian.
Theodor Aman a condus Școala de Belle-Arte până la moartea sa, în 1891, îmbinând activitatea didactică și administrativă cu o producție artistică remarcabilă.
Viața de familie și casa-atelier din București
Aman s-a căsătorit cu Ana Politimos (1840-1926), fiica unei familii înstărite, cu rădăcini aromâne. Aceasta fusese anterior căsătorită cu Gheorghe Niculescu-Dorobanțu și avea doi copii, între care viitoarea cântăreață Zina de Nory. Relația și căsătoria cu pictorul au atras atenția societății bucureștene, într-o epocă în care divorțul și recăsătorirea erau privite cu reticență în mediile conservatoare. Între 1868 și 1869, Aman și-a construit locuința și atelierul pe strada Clemenței, actuala stradă C.A. Rosetti. Edificiul a fost conceput după indicațiile sale, proiectul fiind realizat cu participarea antreprenorului Franz Scheller.
Artistul a acordat o atenție excepțională decorației interioare și exterioare. Fațada a fost împodobită cu reliefuri, medalioane și statui realizate în colaborare cu sculptorul Karl Storck. Picturile murale, vitraliile, tavanele ornamentate, lambriurile și mobilierul sculptat transformau casa într-o expresie a concepției sale artistice. Atelierul era destinat atât lucrului, cât și întâlnirilor cu prieteni, elevi și personalități ale vieții culturale. Aman era un pasionat al muzicii și cânta la violoncel, instrument păstrat ulterior în muzeul memorial.
Într-o biografie publicată în 1904, medicul și omul de știință Constantin I. Istrati descria locuința ca pe un spațiu în care pictura, sculptura și artele decorative alcătuiau un ansamblu armonios. Autorul sublinia dorința lui Aman de a păstra casa și colecțiile sale pentru posteritate.
În paralel cu activitatea academică și administrativă, Iuliu Valaori a fost implicat în viața politică a României, fiind ales deputat din partea Partidului Național Liberal în 1919, 1927 și 1928.
Într-o perioadă de transformări politice profunde, această inițiativă urmărea protejarea comunităților românofone sud-dunărene aflate sub autoritatea unor state diferite. Pentru Valaori, originar din Moscopole, implicarea avea și o semnificație personală: păstrarea legăturii cu lumea din care provenea.
A continuat să susțină activitățile culturale și educaționale ale aromânilor, inclusiv sprijinirea tinerilor prin burse și facilitarea accesului la învățământ.
Contribuții și realizări
Opera lui Theodor Aman cuprinde pictură în ulei, acuarelă, desen, gravură și sculptură decorativă. A abordat compoziții istorice, portrete oficiale, scene de viață cotidiană, peisaje și naturi statice. Pictura istorică a ocupat un loc important în prima parte a carierei. Lucrări precum Mihai Viteazul și solii, Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, Bătălia de la Călugăreni, Proclamarea Unirii și Hora Unirii la Craiova au contribuit la construirea unei iconografii naționale moderne.
În paralel, artistul a dezvoltat o pictură preocupată de observația directă a vieții. Portretele membrilor familiei, scenele de interior, reprezentările muzicienilor, petrecerilor și grădinilor reflectă transformările gustului și ale sociabilității urbane. Lucrări precum Fereastra atelierului, Dominoul verde, Lăutari și Mamă și fiică evidențiază interesul pentru lumină, culoare și atmosfera cotidiană.
Aman s-a numărat și printre promotorii gravurii în acvaforte în România. În 1880, a contribuit la Albumul Macedo-Român, coordonat de V. A. Urechia, cu gravura Ambasada neamică la Țepeș-Vodă, expresie a interesului său pentru istoria națională și pentru mediul cultural aromân.
În 1881 a fost inclus, alături de Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru Odobescu și Grigore Tocilescu, într-o comisie însărcinată cu stabilirea însemnelor regale ale lui Carol I. Artistului i-a revenit realizarea desenelor pentru coroană și sceptru.
Prin varietatea preocupărilor sale, Aman a depășit statutul de pictor academic, devenind un organizator al vieții artistice românești. Recunoașterea contribuției sale a continuat și după moarte, fiind ales membru post-mortem al Academiei Române, în 1991.
Locuri ale memoriei
- Muzeul «Theodor Aman» – strada C. A. Rosetti nr. 8, sector 1, București. Fosta locuință și casă-atelier a pictorului, construită între 1868 și 1869 pe strada Clemenței, constituie unul dintre cele mai valoroase monumente memoriale ale Capitalei. Edificiul a fost proiectat potrivit concepției lui Aman, care a realizat și o parte însemnată a decorației și mobilierului. După moartea artistului, Ana Aman a întreprins demersuri pentru transformarea casei în muzeu.
- Fosta Școală de Belle-Arte – Palatul Universității din București, Piața Universității. În spațiile vechii clădiri universitare au funcționat primele cursuri ale școlii întemeiate în 1864 de Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Locul amintește de începuturile învățământului artistic superior din România și de activitatea pedagogică desfășurată de Aman timp de peste un sfert de secol.
- Mormântul lui Theodor Aman – Cimitirul Bellu, figura 33, locul 4, Calea Șerban Vodă nr. 249, București.
- Craiova: Casa familiei Aman – curtea Bisericii «Sfânta Treime», Strada Ion Maiorescu, în apropierea Colegiului Național «Carol I».
- Craiova: Biblioteca Județeană «Alexandru și Aristia Aman» – fosta Fundație Aman, Strada Mihail Kogălniceanu nr. 9
Bibliografie
BERCIU-DRĂGHICESCU, Adina; CRĂCIUN, Marian. Pe drumurile vieții. Destine aromâne, destine meglenoromâne. București: Editura Institutului Cultural Român, 2023.
CISEK, Oscar Walter. Aman. Craiova: Editura Ramuri, 1931.
CONSTANTIN, Marian. „Theodor Aman: «despre pictură». Preliminarii teoretice la înființarea unei «academii» de artă în Țara Românească”, în Revista Bibliotecii Academiei Române, anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2016.
IORGA, Nicolae. Corespondența lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova, publicată după originale păstrate în Museul Aman din Craiova. Seria Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. XXV. București, 1913.
REZEANU, Paul. Craiova – orașul celor o mie de milionari (Istoria Craiovei între 1800-2000). Craiova: Editura Info, 2017.