Alesandru Orescu
(1817–1894)
Arhitect, inginer, urbanist, profesor universitar și Rector al Universității din București.
n. 30 iulie/11 august 1817, București
d. 16/28 decembrie 1894, București
Alexandru Hristea Orăscu a fost una dintre personalitățile care au contribuit decisiv la transformarea Bucureștiului într-o capitală modernă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Arhitect, inginer, profesor și Rector al Universității din București, el și-a legat numele atât de dezvoltarea învățământului superior, cât și de câteva dintre proiectele arhitecturale și urbanistice importante ale epocii. Cea mai cunoscută realizare a sa este Palatul Universității din București, devenit unul dintre edificiile emblematice ale Capitalei.
Viața și activitatea
Formarea intelectuală și începuturile carierei
Alexandru Hristea Orăscu s-a născut la București, fiind fiul serdarului Hristea Orăscu. A fost elev al Școlii de la «Sfântul Sava», instituție fundamentală pentru formarea intelectualității românești moderne. Pregătirea sa inițială a fost orientată către matematică și științele aplicate. În 1840, a obținut diploma de hotarnic, după absolvirea cursului de matematici elementare de la Colegiul «Sfântul Sava», document păstrat astăzi în patrimoniul Muzeului Universității din București.
Ulterior și-a desăvârșit pregătirea în străinătate, la Berlin și München, într-o perioadă în care Principatele Române aveau nevoie de specialiști capabili să introducă modele occidentale în construcții, educație și organizarea orașelor.
Profesor și Rector al Universității din București
Revenit la București, Orăscu a devenit profesor la instituția în care fusese elev, iar după constituirea Universității din București s-a numărat printre membrii corpului său profesoral. La înființarea Universității, în 1864, a fost desemnat Decan al Facultății de Științe, fiind consemnat pe actele constitutive, alături de Gheorghe Costaforu, primul Rector, Constantin Bosianu, Decanul Facultății de Drept, și August Treboniu Laurian, Decanul Facultății de Litere.
Cariera universitară a lui Alexandru Orăscu a culminat cu alegerea sa ca Rector al Universității din București, funcție pe care a exercitat-o între 1885 și 1892. În această perioadă, era profesor de geometrie descriptivă. Mandatul său îndelungat confirmă dubla sa identitate profesională: constructor al spațiului universitar și, în același timp, participant direct la dezvoltarea instituției.
Arhitectul Palatului Universității și modernizarea Bucureștiului
Cea mai vizibilă moștenire bucureșteană a lui Orăscu rămâne Palatul Universității. El a conceput proiectul edificiului, cunoscut inițial drept Palatul Academiei Naționale. Lucrările au început la 10 octombrie 1857 și s-au desfășurat sub conducerea sa, clădirea fiind inaugurată în decembrie 1869.
Construcția reprezenta la acea vreme una dintre cele mai ambițioase realizări arhitecturale ale Capitalei și transpunea în București imaginea marilor edificii universitare occidentale. Palatul a devenit ulterior unul dintre reperele simbolice ale centrului orașului.
Influența lui Orăscu asupra Bucureștiului a depășit arhitectura unei singure clădiri. Concepția sa avea și o dimensiune urbanistică. Muzeul Universității arată că Orăscu a trasat primul bulevard al Capitalei – viitorul bulevard al Academiei, apoi Elisabeta – raportând noua arteră la Palatul Universității, astfel încât perspectiva urbană să pună în valoare edificiul. Universitatea și spațiul din jurul ei deveneau astfel elemente ale unei noi geografii monumentale a Bucureștiului.
Printre celelalte realizări arhitecturale asociate numelui său se numără Grand Hôtel du Boulevard din București și Catedrala Mitropolitană din Iași, lucrări reprezentative pentru afirmarea arhitecturii monumentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Contribuții și realizări
Alexandru Orăscu a contribuit la profesionalizarea arhitecturii și ingineriei românești, la modernizarea învățământului superior și la transformarea urbanistică a Capitalei. Palatul Universității și concepția sa asupra organizării centrului bucureștean reprezintă realizările prin care influența sa rămâne vizibilă și astăzi.
Biografia sa se suprapune peste câteva dintre marile procese ale secolului al XIX-lea românesc: profesionalizarea construcțiilor, modernizarea instituțiilor educaționale și transformarea Bucureștiului într-un oraș cu ambiții arhitecturale europene.
În cazul său, legătura cu Universitatea din București este una excepțională: a fost elev al instituției care a precedat-o, profesor și decan al Facultății de Științe, arhitect al Palatului Universității și, în cele din urmă, rector al acesteia.
Locuri ale memoriei
- Palatul Universității din București – Bulevardul Regina Elisabeta nr. 4-12. Principalul edificiu proiectat de Alexandru Orăscu, construit între 1857 și 1869. Monument reprezentativ pentru arhitectura Capitalei și pentru istoria învățământului superior românesc.
- Bulevardul Regina Elisabeta. Arteră urbană a cărei trasare a fost legată de proiectul Palatului Universității și de organizarea perspectivelor monumentale din centrul Bucureștiului.
- Grand Hôtel du Boulevard – Bulevardul Regina Elisabeta nr. 21. Edificiu emblematic al arhitecturii hoteliere bucureștene din secolul al XIX-lea, realizat după proiectul lui Alexandru Orăscu.
- Colegiul «Sfântul Sava» – fostul amplasament din zona Universității. Instituția în care Alexandru Orăscu și-a început formarea și unde a activat ulterior ca profesor.
- Fostul Cinematograf «Trianon» (Cinema București) – Bulevardul Regina Elisabeta nr. 26, construit în 1884 după planurile arhitectului Alexandru Hristea Orăscu, cu o fațadă monumentală, decorată cu statui alegorice și elemente de inspirație clasică.
Bibliografie
Bozgan, Ovidiu; Berciu-Drăghicescu, Adina, O istorie a Universității din București (1864–2004), București, Editura Universității din București, 2004.
Berciu-Drăghicescu, Adina, Facultatea de Litere a Universității din București. 150 de ani de învățământ filologic românesc (1863–2013). Tradiție și valoare, București, Editura Universității din București, 2013.